Fiecare copil are nevoie de o mamă suficient de bună și dedicată, de părinți sănătoși, iubitori și implicați: Interviu cu Irina Burcă, mamă a trei copii
Interviul Irinei Burcă aduce speranță în inimile mămicilor, ca un soare călduț în plin Octombrie. Irina și-a făcut studiile la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, USM (licență și masterat), iar dorința de a cunoaște și înțelege omul și din perspectivă istorică și culturală, a făcut-o să urmeze cursurile celei de-a doua facultăți, specialitatea Antropologie. Având trei fetițe minunate, Irina înflorește în maternitatea ei redescoperindu-și vechi pasiuni pe care acum le cultivă: brodatul, lectura și, în special, pictura. „În viitor, mă văd activând în domeniul educației nonformale, îmbinând psihologia și artele plastice”, declară Irina.
A.O. Moldova pentru viață: V-ați dorit dintotdeauna o familie mare?
Irina Burcă: Când eram copil, visam la o familie cu 2 copii, având ca model familia din care provin. Însă atunci când l-am cunoscut pe soțul meu, am îndrăznit să visez la o familie mai mare – 3 sau chiar 4 copii. Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu 3 fetițe și acum pot să spun cu certitudine că o familie mare e calea spre împlinire, chiar dacă aceasta e presărată cu urcușuri și coborâșuri. O familie mare e asemenea unei grădini în care crești flori de tot soiul, cu diferite necesități, dar care vin în fiecare sezon cu daruri prețioase și îți răsplătesc munca și dedicarea.
A.O.: Femeile care devin pentru prima dată mame au multe temeri și factori stresori. Ce a reprezentat pentru dumneavoastră un mare stres în creșterea copiilor, dar acum vă dați seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par?
I.B: Cred că nu există mamă care să nu-și fi pus vreodată întrebarea dacă este sau nu o mamă bună. Nici eu nu am făcut excepție. La primul copil, orice lucru pe care-l făceam sau nu-l făceam, era însoțit de îndoieli și temeri, chiar dacă în teorie știam multe. Aveam o stare generalizată de anxietate referitor la îngrijirea unui nou-născut, stare ce nu-mi permitea s-o iau mai ușurel, să mă bucur de perioada de simbioză cu bebelușul meu. Somnul întrerupt și lipsa timpului pentru mine a constituit un stres considerabil, la fel și frica legată de îmbolnăvirile copilului. La nașterea celui de-al doilea copil, m-am confruntat cu un sentiment acut de vinovăție față de primul copil și neputința de a dedica timp și energie fiecăruia în egală măsură.
Nașterea celui de-al treilea copil a venit parcă să armonizeze lucrurile și să-mi aducă mai multe conștientizări. Fetițele mai mari știau că, cel puțin în prima perioadă, o mare parte din atenția și timpul meu va fi pentru bebeluș, și erau implicate în activitățile lor, fiind foarte înțelegătoare cu noua situație din familie. Anume datorită acestui fapt nu mă mai simțeam vinovată că le-aș neglija. Am învățat să accept ajutorul, să mă odihnesc mai mult și, mai ales, am înțeles că stresul mamei este cel care influențează considerabil imunitatea copilului. Și așa o parte din temeri legate de îmbolnăviri au dispărut.
A.O.: Cum vi se pare că reacționează societatea față de mamele cu mai mulți copii?
I.B.: Din observațiile mele, în societate există diferite viziuni legate de numărul copiilor în familie: unii privesc familiile numeroase cu admirație, alții – cu reticență și criticism. Pentru noi, însă, contează ceea ce cred și cum ne privesc oamenii apropiați. Bunăoară, părinții noștri vin din familii numeroase, iar cercul nostru de prieteni este constituit în mare parte tot din familii a câte 3 și 4 copii. Ei sunt cei care ne înțeleg cel mai bine.
A.O.: Ce ați face diferit în creșterea copiilor, dacă vi s-ar da o a doua șansă?
I.B.: Cu timpul, am înțeles că tot ce am făcut pentru copiii noștri a fost bine, chiar dacă m-am autoînvinuit în multe privințe, ca fiecare mamă… Am făcut greșeli, dar slavă Domnului, doar greșeli din care am avut ceva de învățat și noi, ca părinți, dar și copiii. Cred că un lucru pe care aș fi vrut să-l știu de la începutul experienței de mamă este că perfecționismul și maternitatea nu sunt compatibile, că nu există nici o mamă perfectă pe lumea asta și că fiecare copil are nevoie de o mamă suficient de bună și dedicată, de părinți sănătoși, iubitori și implicați.
A.O.: Care este cartea dumneavoastră preferată pentru copiii?
I.B.: Cartea este de nelipsit în casa noastră, iar lectura este o activitate importantă, chiar și pentru membrii familiei care încă nu știu să citească.
Cărțile mele preferate pentru copii sunt ,,Micul prinț” de A. de Saint-Exupery și ,,Singur pe lume” de Hector Malot.
A.O.: Care este rețeta dumneavoastră preferată ca o mamă care trebuie să hrănească o familie mare?
I.B.: În bucătărie, sunt adepta rețetelor simple, ușor de gătit și care permit improvizații. Fetițele noastre preferă supele creme, legumele la cuptor cu carne sau pește, salatele calde, tartinele calde. De asemenea, ne plac bucatele tradiționale – zeama cu tăieței, borșul roșu, sarmalele și mămăliga cu friptură și brânză de oi.
A.O.: Care este cel mai bun lucru pe care o mama îi poate învață pe copiii săi?
I.B.: Cred că cel mai bun lucru pe care o mamă îi poate învăța pe copiii săi este integritatea, să fie buni, onești și săritori la nevoie, chiar și atunci când nimeni nu-i vede, chiar și atunci când nu au nimic de câștigat. De asemenea, stă în puterea mamei să-și învețe copiii că greșelile sunt o parte din învățare și că iertarea vine după ce recunoști că ai greșit.
A.O.: Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care au copii mici?
I.B.: Atunci când copii ne sunt mici, tindem să ne purtăm ca și cum așa vor fi mereu. Și în graba zilelor, copleșite de griji, uităm să trăim clipa, să celebrăm fiecare moment de creștere și să facem sărbătoare din lucruri simple. Așteptăm să ne crească pruncii ca să facem ceva, amânând la nesfârșit activități, călătorii, evenimente. Îndemnul meu pentru mămicile cu copii mici este să trăiască clipa așa cum e posibil acum, când copiii le sunt mici. Acum e timpul potrivit pentru a deprinde arta pașilor mici, în orice domeniu, acum bucuriile valorează mai mult, acum realizările cântăresc enorm pentru că au în spate o motivație puternică și multe sacrificii.
A.O.: Vă mulțumim pentru interviu!
I.B.: Și eu vă mulțumesc! Și vă felicit pentru acest proiect prin care oferiți mamelor cu mulți copii ocazia să se vadă dintr-o parte și să se aprecieze pentru munca lor, adesea nevăzută de societate.
Andreea Rusanovschi