Omenia și bunătatea trebuie să se regăsească în capul listei cu calități pe care să le cultivăm copiilor noștri: interviu cu Iulia Cobzac, mamă a trei copii

Iulia Cobzac este mama a trei copii: Iustina, în vârstă de 5 ani, Serafim, de 4 ani și Minodora, care are 2 anișori. A absolvit Facultatea de Jurnalism la Universitatea de Stat din Moldova (USM) acum 10 ani. A lucrat din plin înainte de viața de mamă, dar chiar și în timpul concediului de maternitate, nu a putut renunța complet la muncă, astfel că acum lucrează de la distanță ca Social Media Manager (SMM) pentru o companie. Îi place să petreacă timp cu familia, să exploreze locuri noi și să se bucure de escapade împreună. Însă, cel mai mult îi place să meargă acasă, la părinți. „Acolo mă simt din nou copil, mă conectez cu natura și mă bucur de sclipirea din ochii părinților mei când se joacă cu nepoții și se minunează de fiecare reușită a lor.”

A.O. Moldova pentru viață: V-ați dorit dintotdeauna o familie mare?

Iulia Cobzac: Provin dintr-o familie cu trei copii, așa că aveam întipărit oarecum modelul acesta de familie numeroasă. Soțul meu, la rândul său, vine dintr-o familie cu cinci copii, iar mama lui are 13 frați și surori. Așadar, am avut de unde să ne inspirăm. Când aveam doar un copil, mă minunam de familiile cu trei copii și mă întrebam cum reușesc. Părea extraordinar de dificil, iar aceste mame mi se păreau adevărate eroine. Acum, având trei copii, nu mai văd acest fapt ca pe ceva ieșit din comun.

A.O.: Femeile care devin pentru prima dată mame au multe temeri și factori stresori. Ce a reprezentat pentu dumneavoastră un mare stres în creșterea copiilor, dar acum vă dați seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par?

I.C.: Cele mai stresante momente pentru o mamă sunt legate de sănătatea copiilor. Nu cred că există vreo mamă care să nu se îngrijoreze când copilul ei are febră sau dureri. În timp, însă, înveți cum să gestionezi aceste situații. Înțelegi că panica nu ajută și că trebuie să fii calmă pentru a-ți ajuta copilul. Cu experiența acumulată, știu acum cum să reacționez corect când unul dintre copii face febră, ce medicamente să administrez și cum să monitorizez situația. Este esențial să analizăm obiectiv orice situație și să nu complicăm lucrurile inutil. 

A.O.: Cum vi se pare că reacționează societatea față de mamele cu mai mulți copii?

I.C.: În cazul nostru, reacțiile sunt diferite, de la admirație și uimire, la priviri nu tocmai prietenoase. Mi se întâmplă frecvent, când sunt singură cu toți trei, să fiu întrebată cu mirare: „Chiar toți trei sunt ai tăi?” Uneori nu mă pot abține să nu fac glume și răspund cu: „Mai am câțiva și acasă”. De cele mai multe ori ni se zice să mai facem copii, că ies tare frumoși. Așa că, în mare parte, societatea reacționează pozitiv, ceea ce ne bucură.

A.O.: Ce ați face diferit în creșterea copiilor, dacă vi s-ar da o a doua șansă?

I.C.: Aș profita și mai mult de orice moment alături de ei, le-aș spune și mai des „te iubesc”, pentru că, cât de greu nu ar fi să-i crești, ei totuși cresc extrem de repede, iar la un moment dat vor începe să se distanțeze, nu vor mai ruga să fie luați în brațe, se vor sfii când voi dori să-i pupăcesc și cu siguranță îmi va fi dor de vremea de acum. De aceea, mă străduiesc să profit din plin de timpul petrecut cu ei, creând amintiri din copilărie.

A.O.: Care este cartea dumneavoastră preferată pentru copii?

I.C.: Ținând cont că încă sunt mici, fetița cea mare având abia peste 5 anișori, în casa noastră avem, în mare parte, cărți interactive, cărți de colorat și cu abțibilduri, dar și cărți cu povești. Cele din urmă sunt probabil preferatele copiilor. Mai nou, soțul a descărcat o aplicație cu povești audio, sonorizate de personalități cu voci inconfundabile, cum e cea a inegalabilei profesoare de dicție, doamna Tamara Berzoi, care mi-a fost cândva profesoară la facultate.

A.O.: Care este rețeta dumneavoastră preferată ca o mamă care trebuie să hrănescă o familie mare?

I.C.: Mâncarea pe care o adoră absolut toți în familia noastră este zeama, din găină de casă, crescută la țară, de părinți, cu tăiței făcuți din ouă proaspete de casă, cu leuștean și cimbru tot din grădina părinților. În general, suntem norocoși că avem niște părinți care pur și simplu își adoră nepoții, iar atunci când mergem în vizită, fie la părinții mei, fie la cei ai soțului, suntem întâmpinați cu multă bucurie și dragoste. Iar la întoarcerea acasă, nu suntem lăsați să ieșim pe poartă până nu avem pungile încărcate cu bunătățuri de casă, crescute cu grijă și dragoste de către bunici. Ce poate fi mai frumos!

A.O.: Care este cel mai bun lucru pe care o mama îi poate învață pe copiii săi?

I.C.: Să fie omenoși – acesta e primul lucru ce-mi vine în gând. Chiar dacă trăim timpuri când copiilor li se spune că trebuie să fie mai îndrăzneți, să aibă tupeu, dacă vor să obțină ceva în viață, eu continui să cred că omenia și bunătatea trebuie să se regăsească în capul listei cu calități pe care să le cultivăm copiilor noștri. Chiar de sunt mici, mă străduiesc să le explic lucrurile pe înțelesul lor, de exemplu, de ce nu trebuie să râdă de un copil care e diferit de ei, care are o anumită problemă de sănătate. Da, sunt conștientă că odată ce vor crește, vor fi influențați și de societate, prieteni, împrejurimi, dar în subconștientul lor vor avea clădite niște modele de comportament de care se vor conduce.

A.O.: Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care au copii mici?

I.C.: Bucură-te maxim posibil de fiecare clipă petrecută alături de copilul tău. Știu că ești obosită, știu că n-ai mai dormit pe săturate de când s-a născut, știu că ai multe îngrijorări, dar mai știu că ei cresc foarte repede și peste ani o să-ți amintești cu dor de această perioadă. Și încă ceva foarte important, învață să ceri ajutor când simți că nu mai poți. Noi, femeile, suntem niște creaturi extrem de puternice, dar uneori mai cedăm fizic și emoțional. În astfel de cazuri trebuie să acceptăm să fim ajutate, să renunțăm la concepția că „pot face totul de una singură” și să profităm de ajutor din partea celor dragi. E un fapt demult cunoscut că atunci când mama este echilibrată emoțional, întreaga familie este fericită și împlinită.

A.O.: Vă mulțumim pentru interviu!

I.C.: Mulțumesc!

Andreea Rusanovschi