Să învățăm a prețui viața, fiecare clipă, să ne bucurăm de toate și de semenii noștri: interviu cu Rodica Solonari, filolog, dirijor de cor, preoteasă și mamă a șase copii

Astăzi, 15 mai, se sărbătorește Ziua Internațională a Familiei. Pentru a marca această zi, Asociația Obștească „Moldova pentru viață” dă drumul la o serie de interviuri dedicate mamelor cu mulți copii, pentru a le scoate din anonimat și a readuce în normalitate creșterea și educarea mai multor suflete în aceeași familie.

Deschidem în forță această inițiativă și o prezentăm pe Rodica Solonari, filolog, dirijor de cor, preoteasă și mamă a șase copii. Cinci născuți și al șaselea în pântece. Din căsuța iubită din Ialoveni, Rodica ne vorbește despre experiențele și trăirile ei în următorul interviu.

A.O. Moldova pentru viață: V-ați dorit dintotdeauna o familie mare?

Rodica Solonari: Am fost dintotdeauna atentă cu visele și dorințele mele. Le-am pus căpăstru mereu. Asta pentru că mă temeam de dezamăgiri. Am ținut mereu să trăiesc clipa exact așa cum mi-o dădea Providența, ca pe un dar. Chiar de nu m-aș fi căsătorit, tot cred n-aș fi disperat. Dar, da. M-au fascinat dintotdeauna mamele înconjurate de copii, familiile mari. Eu însămi vin dintr-o astfel de familie. Și am avut o copilărie minunată, cu multă dragoste și lumină.

A.O.: Femeile care devin pentru prima dată mame au multe temeri și factori stresori. Ce a reprezentat pentru dumneavoastră un mare stres în creșterea copiilor, dar acum vă dați seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par?

R.S.: Dacă noi, tinerele, am fi învățate, educate a fi mame cu mult timp înainte de căsnicie, ei, ineditul apariției unui copil în viața noastră ar trece mult mai lin. Iar dacă am avea alături și familia extinsă iubitoare, înțelegătoare, chiar cuvantul „stresant” nu ar exista. Apariția unui copil e o bucurie. Dar așa, când ți se inoculează pe viu sau latent să-ți trăiești plăcerea egoistă la maximum și cât mai mult timp, căsnicia fiind privită ca impediment în calea „fericirii” iar lista de „facilități” pe care astăzi ni le oferă libertinajul acesta ideologic, deloc ortodox, sigur, ne găsesc nepregătite, debusolate. Dacă nu mai ai și o susținere din familie…da, atunci da stres.

Nu o spun eu, vedeți Virgil Gheorghe citând mulți sfinți că a fi mamă începi cu mult înainte de căsnicie. Asta cu tot ce presupune conceptul de mamă: sfințenie, dăruire, bucurie, dragoste. Cam ce învăța satul, Biserica în societatea noastră cu doar câteva generații premergătoare.

Totuși, niciodată să nu disperăm, învățăm mereu, trebuie să învățăm a ne ridica din căderi, de la orice experiență mai bună sau mai puțin. Asta înseamnă luptă. Și, cu trecerea timpului, experiențe de tot felul ne dau siguranță.

A.O.: Cum vi se pare că reacționează societatea față de mamele cu mai mulți copii?

R.S.: Depinde. Depinde de „ochiul” care ne privește. A generaliza e greu. În mamele din generațiile anterioare deseori se simte o nostalgie sau remușcare… La contemporani – mirare amestecată poate adesea cu fin dispreț, că n-am mai fi actuali, demodați… Și aici ar fi undeva o îndreptățire a alegerilor lor.

În adânc însă cred că suntem admirați. Copiii sunt frumoși, familiile numeroase sunt frumoase, asta dacă avem curajul să trecem peste preconcepții.

A.O.: Ce ați face diferit în creșterea copiilor, dacă vi s-ar da o a doua șansă?

R.S.: Aș evita unele greșeli. Evit însă să mă focusez pe remușcări sau experiențe trecute. Orice răsărit de soare ne dă o șansă și o speranță, o mână întinsă de Dumnezeu spre a pune începutul cel bun. Orice zi ne învață „lupta cea bună „. Avem de învățat de la tot ce ne înconjoară, de la primăvară, de la furnică, de la frumusețea copiilor… Să învățăm a prețui viața, fiecare clipă, să ne bucurăm de toate și de semenii noștri.

A.O.: Care este cartea dumneavoastră preferată pentru copii?

R.S.: Poliana de Harriet L. Smith. În toate cele 5 vol. ne dă o lecție de curaj, de optimism,  de bucurie. Ar mai fi și autorii clasici, dar și contemporani. Poveștile noastre populare de la care chiar ai ce învăța.

A.O.: Care este rețeta dumneavoastră preferată ca o mamă care trebuie să hrănească o familie mare?

R.S.:  Acum când îmi sunt copiii mici iar timpul limitat rețeta preferată e cea care se prepară repede, simplu și sănătos. Cu plăcinte și colțunași ne desfată doar bunicii.

A.O.: Care este cel mai bun lucru pe care o mamă îi poate învață pe copiii săi?

R.S.: Cea mai frumoasă lecție este filozofia vieții creștine. Este asul din mânecă pe care îl scoate copilul când se trezește în față cu realitatea vieții, dar și cea mai grea. Pentru că nu este vorba atât de concepte și teorii, cât de trăire, de viață, pe care dacă nu o ai ca părinte, nu poți s-o redai. Copilul, m-am convins, copiază. Nu poți să-l înveți bucuria, liniștea, dragostea de viață, de oameni etc. dacă nu le ai tu ca dascăl. Cuvintele nu-și au puterea.

Înainte ne mai susțineau școala, societatea. Astăzi nu sunt sigură de valoarea lor educativă.

A.O.: Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care au copii mici?

R.S.:  Nu sunt în stare să dau nici un sfat mamelor. Fiecare mamă știe ce are de făcut. Aș vrea doar să-mi exprim respectul pentru mamele care reușesc să dea lumii, dar mai ales lui Dumnezeu copii frumoși, sfinți. Ele au fost și sunt cruciale în istora omenirii și a vieții. Astăzi la fel, ba poate mai mult, prin pacea din familia lor, prin curajul lor și dăruire merg împotriva valului, conlucrând cu Dumnezeu la dăinuirea familiei.

Sus cu gândul cel bun! De la gând pornește totul. Curaj în lupta noastră cu slăbiciunile noastre personale, astfel ca să fim mame bune, soții bune.

Să-l luăm aliat pe Dumnezeul nostru cel îndelung răbdator și mult iubitor, oamenii prin care lucrează El lucrează în viața noastră. Să învățăm de la toate frumosul din jur. Mai ales de la pruncii noștri.

A.O.: Vă mulțumim pentru interviu!

R.S.: Eu vă mulțumesc și Dumnezeu să binecuvânteze grădina acestui Pământ cu aceste minuni care sunt copii.

Andreea Rusanovschi