Pr. Radu Brînză la Conferința Națională ,,În sprijinul femeilor însărcinate” 2023: ,,Pro Vita, lucrare vindecătoare”
La data de 19 decembrie 2023, au avut loc lucrările Conferinței Naționale În sprijinul femeilor însărcinate, ediția a III-a.
Preot Radu Brînză, Coordonator al Departamentului Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor (Iași, România), a susținut o comunicare pe tema ,,Pro Vita, lucrare vindecătoare”.
,,Încep prin a vă mulțumi pentru invitație. Mă simt, sincer, onorat și emoționat, dar și bucuros. Pentru noi, cei din cadrul departamentului Pro Vita, când vorbim despre colaborări cu cealaltă parte a Prutului, automat avem acest nume cheie, Nadejda Usatîi. Și, sigur, asociația dumneavoastră și, toată lucrarea care o vedem în mai multe acțiuni, care într-un fel sau altul, țin de dumneavoastră și, de aceea sunteți un om de nădejde și aveți toată aprecierea și dragostea din partea noastră. Sunt aici și cu binecuvântarea părintelui Mitropolit Teofan și, care, sigur, vă transmite toate gândurile bune și arhiereasca binecuvântare. Am înțeles că avem la dispoziție 10-20 minute pentru a ne expune gândurile. Noi, preoții, vorbim, de obicei mult și, o să vă rog să-mi atrageți atenția când o fi cazul.
Am intitulat prezentarea mea „Pro Vita, lucrare vindecătoare”, pentru că acesta este un lucru pe care vreau să-l transmit, și anume faptul că, noi suntem un departament al bisericii, pentru că departament Pro Vita în cadrul sectorului administrativ al unei eparhii găsiți doar la Iași, într-o formă organizată atât de detaliat. Lucrarea s-a extins, puțin așa, și în alte eparhii. De ce este acesta un lucru foarte important și de ce este lucrare vindecătoare? Pentru că, fiind biserică, în primul rând, noi ne bazăm pe mesajul Mântuitorului Iisus Hristos. Și asta trebuie să facem noi, să ducem ceea ce Domnul ne învață că trebuie să ducem, pentru că, însăși mântuirea noastră, cum o numim noi, este biserica.
Ne apropiem de sărbătoarea Crăciunului și este sintagma arhicunoscută că Dumnezeu s-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască, adică a venit spre vindecarea făpturii umane. Matei 25, un alt exemplu în care vedem că vom fi judecați pe criteriul de cât de mult suntem implicați în nevoia celui de lângă noi – în suferință, în boală, în necaz… Suntem îndemnați să-l ajutăm pe cel de lângă noi. Sfânta Scriptură e plină de exemple în care Domnul a vindecat, a înviat, a săturat…
Ca și o continuare, biserica a modelat această stare de vindecător la care suntem chemați, prin rugăciuni: Sfântul Maslu, rugăciuni de sănătate, acatiste etc.
Noi fiind biserică, în lucrarea noastră trebuie să vindecăm prin departamentul Pro Vita. Arhiepiscopia Iașilor, prin rânduiala părintelui mitropolit Teofan, își asumă această problematică în Pro Vita într-un mod efectiv. Însăși denumirea de departament de Pro Vita arată această preocupare explicită față de ceea ce avem în zona noastră de administrație și este valoros lucru dacă se dă importanța cuvenită.
În cadrul departamentului Pro Vita s-a creat o rețea de lucru ceea ce nu este puțin. Arhiepiscopia Iașilor are 3 județe: Iași, Botoșani și Neamț. Avem 13 protopopiate, în fiecare protopopiat – câte un preot care face parte din Pro Vita.
Mitropolitul Teofan este Arhiepiscopul Iașilor, dar este și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ceea ce înseamnă că în acești ani, printr-o lucrare ca aceasta, am căutat să ducem același mesaj al bisericii din zona Pro Vita și în celelalte episcopii.
Mitropolia Moldovei înseamnă și județele Suceava, Vaslui, Bacău, deci avem la dispoziție 6 județe cuprinse în această rețea, adică o mare parte din teritoriul României și, este important că transmitem același mesaj, aceleași tipuri de proiecte, aceeași viziune. Avem o experiență de 13 ani în această activitate. Sunt foarte multe manifestări, lucrări Pro Vita. Dar, de multe ori maniera de abordare este atât de diferită, încât, uneori, sunt zone care aproape devin incompatibile în a lucra și, cu cât mesajul este mai disipat, cu atât activitatea este mai ineficientă, iar când mesajul este mai concentrat, lucrarea este mai eficientă. Pentru noi este foarte important și, mulțumim bunului Dumnezeu și mitropolitului că a avut acest gând să putem transmite aceeași manieră de lucru, aceeași viziune. Este important pentru noi, ca lucrare a bisericii și, anume că biserica nu funcționează ca un ONG, care se concentrează pe o singură problema, de exemplu, pe adopție, pe problema avortului, pe problema abandonului etc. Biserica nu-și permite acest lucru, biserica trebuie să caute, să dea un răspuns la toate problemele cu care se confruntă omul. Orice problemă Pro Vita este în ograda noastră, pentru că acolo sunt creștinii noștri botezați, sunt fii ai bisericii și, atunci, fie că sunt într-o nevoie sau suferință noi într-un fel sau altul, pe măsura puterii noastre, trebuie să le venim în ajutor.
Viziunea noastră, declarația noastră de misiune a departamentului Pro Vita sună cam așa: pentru noi este importantă protejarea, salvarea și cultivarea vieții de la naștere până în veșnicie. Suntem sintetizați pe 2 direcții – femeia în criză de sarcină: problema abandonului, criza de sarcină, avortul, contracepția etc. și problematica familiei: căsătoria, păcatele mari, grave din familie care devin o normalitate, precum amanta, amantul, beția, sologamia etc., paleta e foarte amplă.
Sunt multe probleme, multă suferință. Doar un singur exemplu în care se văd de toate: și problemele familiei, și a copilului, și a suferinței cumplite. Un caz care ne-a marcat pe noi acum câțiva ani – copil care a trăit doar 3 zile a suportat vreo 9 intervenții chirurgicale având vreo 12 diagnostice severe. Acest copil venea dintr-o relație de concubinaj, mama însărcinată cu acest copilaș trăia într-o relație extrem de toxică, extrem de violentă. Ea mai avea un copil dintr-o altă legătură. Și, fiind însărcinată cu acest micuț, concubinul ei violent, într-un moment de furie, i-a omorât copilul de 2 ani pe care îl avea din cealaltă relație. Femeia a dus sarcina într-o continuă stare de stres, de amenințare, de violență, martoră la cum concubinul îi chinuia copilul pentru că acesta îl deranja. Această stare a trăit-o și copilul din burtă. Asta apropo de suferință.
Cum vindecăm? Prin informare. Pentru că dacă nu spunem, nu lămurim atunci nu facem nimic. Și aici ce spune Mântuitorul – învățați, mergând învățați. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preotul este dator să deschidă gura… Eu, biserica, trebuie să deschid gura, trebuie să informez și, avem diverse metode.
Noi, în departamentul Pro Vita am reușit să inițiem și să susținem un proiect educațional care, înseamnă, la ora actuală, un curs Pro Vita, aprobat de Ministerul Educației, pe toate cele 3 paliere – primar, gimnazial și liceal. La ora actuală acesta este la dispoziție în cadrul disciplinelor opționale. Sunt câteva mii de profesori în România, care au preluat aceste cursuri și, care în esență, înseamnă educație, înseamnă să-i arăți tânărului că el este mai mult decât un trup, că problema sexualității este una, că trebuie să o controlezi tu pe ea, nu ea pe tine etc.
Deci 1 – informare și 2 – ajutor în nevoia lui reală. Acest ajutor să nu fie de unul singur, dar să coopteze mai mulți oameni în misiunea de ajutorare. Dacă noi, ca biserică, nu devenim un factor de coeziune socială și, dacă nu încurajăm oamenii să lucreze împreună, atunci îți asumi tu ceva prea mult și nu este nici ceea ce vrea Domnul, pentru că lucrarea cea mai frumoasă este atunci, când ne aparține nouă tuturor. Important este că noi încercăm să dăm ajutorul de care omul are, cu adevărat, nevoie, pentru că adesea nici el nu este conștient care este nevoia lui reală.
Un alt proiect este „Dar pentru copii”, care pleacă dintr-un program mai amplu, programul „Sfântul Stelian”, care se adresează familiilor cu mulți copii. Acest proiect cuprinde și cele 3 județe. Avem înregistrate la noi peste 200 de familii. Vor fi mai multe, dar capacitatea noastră de înregistrare a dat acestea. Au de la 8 copii în sus, 9, 10,12, 13, 15… Important că aceste familii, majoritar, nu sunt sărace așa cum ne așteptam. Marea problemă cu care ei se confruntă este că sunt priviți ca ciudați, ca anormali, cu milă, uneori cu revoltă… Toți s-au plâns de acest lucru. Sigur, sunt printre ei și cu probleme de dependență, de dezorganizare, dar nu majoritari. De altfel, avem și foarte multe familii dependente de alcool fără copii, sau doar cu un copil…
Am văzut că le este greu, iar în proiectul acesta dat pentru copii noi îi ajutăm în problema lor – adică dacă e nevoie le facem o casă de la început, dacă are nevoie de mărit casa, de un gard le ajutăm. Am adus multă bucurie, spre exemplu, aducând apă în casă, montând mamelor 3 mașini de spălat pentru cei 12 copii…
În județul Botoșani am încheiat o construcție și acuma ne concentrăm pe o casă în județul Neamț, care e începută. Casă pentru o familie minunată și, am zis că o să le facem grajd, o să le terminăm casa, o să le aducem și 2 găini, trei purcei în plus, adică tot ceea ce îl ajută pe om să facă un pas și să-și întărească, să-și câștige demnitatea, ca atunci când merge cu cei 10, 11 copii să nu pună capul în jos, ci să țină capul sus. O să încercăm să le luăm și o mașină pentru că, într-o vizită pe care am avut-o, am văzut o mașină micuță și i-am întrebat cum încap în ea. Mi-a zis tatăl copiilor că, nu știe, dar îl oprește poliția și îl întreabă: da câți ai acolo? El le spune că nu-i numără și zice polițistului: dumneata îi numeri, da eu mă uit să văd dacă nu lipsește vreo unul, să nu-i uit pe drum că-s mulți.
Revin la cele 2 idei care sunt foarte prețioase pentru noi – prima, atunci când vindecăm să vindecăm printr-o informare cu efect. De exemplu, avem un copil salvat printr-un pliant, aruncat de cineva din grup în fața lui. A luat pliantul, l-a studiat și… a fost ajutat. Cam atât. Mă iertați dacă m-am întins prea mult.
P.S. Referitor la centrul la care lucrăm acum, este vorba de ajutorul real, pentru că atunci când vorbim de femeia în criză de sarcină, abordarea este să o punem în centrul atenției, testând-o care-i sunt problemele, ce o deranjează, de ce nu vrea copilul acesta și, atunci identificăm problema. Sunt, de regulă, probleme atât din interior, cât și din exterior: socialul, biserica, oamenii, guvernul etc. Dar și cele din interior – lipsa ei de înțelegere a situației etc. Încercăm să- i oferim ajutorul real.
Vă spun o întâmplare care m-a marcat. Am fost preot la maternitatea din Iași. Într-o zi m-am întâlnit cu o femeie care mergea la clinica unde se făceau avorturi. Femeia avea un copil de 5 ani de mână, în altă mână avea banii de avort. Când m-a văzut, fără să-i spun eu nimic a început a plânge, avea ochii umflați. Am aflat că erau din cauza bătăilor pe care le încasa acasă. A venit către mine și a spus: știu că e păcat părinte, dar ce să fac? Mi-a zis că nu mă primește acasă și mă omoară, e păcat dar nu am o soluție. În momentul acela m-am simțit neputincios pentru că eu ar fi trebuit să-i spun: vino încoace, stai aici, naște copilul etc. N-am putut, dar mi-am promis atunci, ca atunci când voi putea, am să încerc să găsesc un răspuns.
Acest centru este acum și împlinirea acelui gând, dar între aceasta întâmplare de atunci și centrul „Sfânta Emilia” am avut și avem o etapă de lucru la capitolul femeia în criză de sarcină, în Iași, Botoșani și Neamț. Avem câte un apartament în care atunci, când este nevoie aducem femeia și o scoatem din criză. Și avem femei care au stat acolo, au născut copii. Important este că atunci când le primim, le urmărim ca sarcina să decurgă cum trebuie, căutam să le rezolvăm, din acest mers, și celelalte probleme – problema relației, problema serviciului, problema casei, problema conflictelor din familie etc. Pe cât posibil. Diferența dintre aceste apartamente și centrul „Sfânta Emilia” este că, acest centru va fi după toate rigorile asistenței sociale, adică vom încerca să aibă toate acreditările, astfel încât să intre într-un circuit al asistenței sociale pe care o dezvoltă statul român. Urmând, într-o altă etapă, evident, așa cum facem Centrul acesta acreditat la Iași, să le facem și în celelalte capitale de județe. Asta foarte pe scurt.”
Elena Căldare