„Copiii mei au devenit sursa mea de inspirație, motivându-mă să devin cea mai bună versiune a mea și să mă dezvolt pentru a le fi un exemplu demn”

Aflându-ne în aceste zile frumoase și cu mare încărcătură duhovnicească, care preced sărbătoarea Nașterii Domnului, venim cu un interviu deosebit plin de motivație și bucurie.

Invitata acestei luni este Marina Rusu, mamă a șase copilași, însărcinată cu al șaptelea prunc. Marina are studii juridice și psihologice și lucrează ca judecător de peste 10 ani.

Este implicată în activități sociale și este co-fondatoare a unei asociații de judecători. Unul dintre proiectele internaționale în care asociația din care face parte a fost implicată este proiectul „Educație juridică pe înțelesul copiilor”, în cadrul căruia a susținut peste 100 de prelegeri despre educația juridică pentru copii în diferite școli din țara noastră.

Marina are și o pasiune deosebită, de peste 20 de ani colecționează plante decorative – colecția ei cuprinde peste 300 de exemplare de plante, printre care se numără și plante destul de rare.

A.O. Moldova pentru viață: V-ați dorit dintotdeauna o familie mare?

Marina Rusu: A fi mamă a mai multor copii nu a fost visul meu inițial. În anii de studenție, visam la o carieră în domeniul juridic și mă vedeam mamă a doi copii. Cu toate acestea, maternitatea nu a fost un obstacol pentru realizarea profesională. Dimpotrivă, copiii mei au devenit sursa mea de inspirație, motivându-mă să devin cea mai bună versiune a mea și să mă dezvolt pentru a le fi un exemplu demn. Fiecare pas în evoluția profesională a fost făcut cu gândul de a le oferi cel mai bun exemplu și de a arăta că viața de familie și cariera pot fi cu succes îmbinate. Când a apărut dorința de a deveni mamă, am acceptat-o cu bucurie.

Astăzi pot spune că maternitatea este o parte importantă a realizării mele personale. Aceasta aduce bucurie și satisfacție din rolul de mamă, participarea la crearea unei noi vieți și formarea personalității copiilor mei. Toate dificultățile maternității merită pentru această experiență captivantă și fascinantă.

A.O.: Femeile care devin pentru prima dată mame au multe temeri și factori stresori. Ce a reprezentat pentu dumneavoastră un mare stres în creșterea copiilor, dar acum vă dați seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par?

M.R.: Da, într-adevăr, atunci când am ținut un bebeluș în brațe pentru prima dată și am realizat că lumea mea nu va mai fi niciodată la fel, am avut în mod natural îndoieli și temeri cu privire la capacitatea mea de a îndeplini rolul de mamă demn. Nimeni nu m-a învățat special să fiu mamă și părinte.

Cu primul copil, am dorit să nu pierd nimic din ceea ce aveam în viața mea înainte de nașterea fiicei mele – voiam ca totul să rămână la locul lui în casă, să mă descurc cu treburile casnice singură și să fac asta cu atenție, fiind în același timp o mamă ideală, care face totul corect și în cel mai bun mod. Acum înțeleg că știința prioritizării, delegarea unor responsabilități către alți membri ai familiei, a face ceva destul de bine, nu perfect, a greși uneori, a căuta alte soluții, a recunoaște propriile limite – este normal.

Și cel mai important, acum înțeleg că idealul de maternitate este la fel de inaccesibil ca oricare alt ideal. Este suficient să faci destul de bine ceea ce poți, utilizând resursele la care ai acces și pe care le poți folosi în acest moment, și să te lauzi pe tine însăți chiar și pentru mici realizări. Pentru că tocmai din multitudinea micilor lucruri pe care o mamă le face în fiecare zi, crește un om nou, o nouă personalitate. Doar gândiți-vă – o ceașcă de ceai – pare o nimica toată – dar câte cești de ceai face o mamă până când copilul ei va crește? Și cât de multe îmbrățișări, săruturi și zâmbete, câte cuvinte blânde de încurajare și admirație sinceră are nevoie un copil până când crește? Cred că sunt zeci de mii de aceste mici lucruri zilnice neobservate pentru care mamele nu își găsesc motive să se laude.

A.O.: Cum vi se pare că reacționează societatea față de mamele cu mai mulți copii?

M.R.: О foarte mare variație – de la indignare până la admirație. Unii consideră astfel de mame inconștiente sau lipsite de cunoștințe în ceea ce privește contracepția. Alții, cu mirare, întreabă care este sensul de a aduce pe lume mai mulți copii și de a-ți petrece viața crescându-i. Există și cei care se bucură sincer și îmi doresc ca toți membrii familiei să fie sănătoși și să aibă prosperitate. Ca în cazul oricărei abateri de la normele comune, societatea va genera o gamă largă de reacții, indiferent ce ai face, ieșind din limitele acceptate în societate – întotdeauna vor exista cei care te vor condamna și cei care se vor lăsa impresionați și inspirați de exemplul tău. De mult timp nu mă mai preocup de opinia oamenilor ale căror valori nu coincid cu ale mele.

A.O.: Ce ați face diferit în creșterea copiilor, dacă vi s-ar da o a doua șansă?

M.R.: Dacă aș avea o a doua șansă, aș încerca să organizez pentru primii trei copii posibilitatea de a nu merge la grădiniță, ci de a fi cu o bonă, în perioadele în care nu sunt acasă. Acum, având o educație psihologică și studiind caracteristicile psihologice ale dezvoltării copiilor până la 6-7 ani, înțeleg că grădinița este o măsură necesară în cazurile în care mama nu a reușit să aleagă o altă opțiune. Pentru formarea unui atașament sigur, copilul trebuie să petreacă cel puțin primi doi ani, majoritatea timpului, cu mama sau cu persoana la care copilul s-a obișnuit. Aceasta este esențială pentru dezvoltarea încrederii de bază a copilului față de lumea în general.

Este complet normal pentru un copil să nu dorească să se despartă de mama sa și să se opună mersului la grădiniță – acest lucru poate traumatiza destul de puternic copilul, provocându-i sentimente de frustrare, tristețe, disperare și teama că a fost părăsit sau respins. Singura modalitate pentru copil de a se opune este să plângă și să se îmbolnăvească. Cu toate că primii mei trei copii au frecventat foarte puțin grădinița, îmi amintesc bine cum plângeau cu disperare la despărțire și cum se opuneau mergând la grădiniță. Având o educație psihologică, înțeleg acum de ce se comportau așa, și îmi pare rău că nu știam asta mai devreme.

A.O.: Care este cartea dumneavoastră preferată pentru copiii?

M.R.: Îmi place foarte mult „Pollyanna” de Eleanor Porter. După această carte, copiii învață să vadă partea bună în orice eveniment și, cu sinceritatea lor copilărească, se joacă în acest joc. Această calitate mi se pare foarte importantă – să poți vedea resursa, partea luminoasă în orice eveniment. Aste te ajută să nu te temi de imprevizibilitatea vieții și de schimbările care ne însoțesc pe tot parcursul vieții.

A.O.: Care este rețeta dumneavoastră preferată ca o mamă care trebuie să hrănescă o familie mare?

M.R.:  Rețeta mea preferată este legumele coapte la cuptor și salata. Mâncarea bogată în vitamine, microelemente și fibre – se pregătește ușor și aduce beneficii întregii mele familii.

A.O.: Care este cel mai bun lucru pe care o mama îi poate învață pe copiii săi?

M.R.: Cel mai valoros lucru pe care o mamă îi poate învăța pe copiii săi este să fie fericiți. Pentru asta, mama însăși trebuie să învețe să simtă plăcere și satisfacție din viața ei – să ofere un exemplu de persoană fericită și să fie ea însăși acest exemplu.

A.O.: Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care au copii mici?

M.R.:  Cel mai important sfat pe care îl ofer mamelor care au copii mici este să aibă grijă în primul rând de ele însele, pentru a avea resursele necesare îngrijirii micuților lor.

Încercați să identificați persoanele care vă pot ajuta în această perioadă dificilă și să vă asigurați condițiile necesare pentru a vă simți destul de bine. Mă refer acum la asigurarea unui somn adecvat, să mâncați la timp, să aveți posibilitatea de a face un duș și de a vă spăla pe cap, să ieșiți din casă măcar o dată pe săptămână pentru câteva ore – să faceți o plimbare, să beți ceai cu un croissant într-un café, să vă întâlniți cu prietenele sau pur și simplu să fiți singură.

Aceste aspecte sunt vitale pentru a evita epuizarea fizică și psihologică.

Încercați să identificați oamenii din jurul vostru care vă pot ajuta regulat sau în caz de nevoie, chiar și o singură dată. Se nu vă fie teamă să cereți ajutorul, chiar dacă cineva vă refuză, încercați să vă adresați altor persoane din jurul vostru – sunt convinsă că vor fi cei care vă vor oferi ajutor. Amintiți-vă regulă din avion – mai întâi puneți masca de oxigen pe voi, pentru a avea posibilitatea de a o pune și pe copilul vostru.

A.O.: Vă mulțumim pentru interviu!

Andreea Rusanovschi