Dana Barbu (România) la Conferința Națională În sprijinul femeilor însărcinate 2022: ,,Sarcina: drept sau obligație?”

La data de 19 decembrie 2022, au avut loc lucrările Conferinței Naționale În sprijinul femeilor însărcinate, ediția a II-a. Tema ediției a fost: ,,De la criza de sarcină la efecte sistemice”.

Doamna Dana Barbu, jurist, mediator, autor (România), a susținut o comunicare pe tema: ,,Sarcina: drept sau obligație?”

,,Vă mulțumesc pentru invitație. Mă bucur să fiu aici, alături de dumneavoastră. Eu sunt Dana Barbu, sunt jurist de profesie, mediator și autor de cărți ce au legătură cu drepturile mamei și ale copilului. Am colaborat cu multe asociații, ong-uri din zona aceasta ce susțin drepturile copilului și ale mamei, inclusiv, cu Fundația „Plătește viața trei bani”, așa că am ceva experiență în domeniul acesta. M-am gândit să discutăm, așa, despre sarcină din punct de vedere juridic, că asta este specialitatea mea și am vrut să mă gândesc dacă „da” și, asta este un drept sau o obligație și, dacă „da”, pentru cine. Sarcina poate fi împărțită așa, în două direcții: în primul rând – dreptul de a fi însărcinată, este, este clar un drept, da, dar nu o obligație, nici o interzicere din acest punct de vedere, cu anumite situații excepționale, când mama are anumite probleme, în rest, oricine poate rămâne însărcinată, atunci când își dorește. Ce face femeia cu sarcina respectivă? În schimb, în toate statele, dacă e să facem o analiză, este o obligație, adică are obligația de a păstra sarcina aceasta. Însă, în cele mai multe dintre statele lumii, inclusiv, în România, și, cred că și în Republica Moldova, nu știu exact, această obligație nu este una absolută, adică ea începe de la un anumit termen al sarcinii. De la 14 săptămâni, de la 14 săptămâni în sus ești obligată să păstrezi sarcina, până atunci, însă, poți face avort. Cam în această perioadă apare criza de sarcină, nu neapărat, poate să apară și mai apoi, dar, în general, atunci când femeia află că este însărcinată, cam atunci începe să-și facă probleme: cumva, această sarcină a apărut atunci când nu și-a dorit, când nu a planificat-o, când ea consideră că nu este momentul potrivit… și, atunci sarcina este, în primul rând, o responsabilitate înainte de a fi un drept sau de a fi o obligație, este o responsabilitate, de aici și apar problemele. Te gândești ce faci tu: viața ta se va schimba și, întrebarea se pune: responsabilitatea asta a cui este? Evident că, în primul rând, este a femeii, pentru că ea poartă sarcina, dar cu siguranță, nu este doar a ei. Este și a soțului sau partenerului, este chiar și a familiei extinse, pentru că asupra femeii se pun presiuni foarte, foarte mari. De la valorile ce i se transmit încă de mică, din familie, valori care vin din familie, dar și din societate, până la presiunea foarte concretă. Sunt multe cazuri în care femeia, odată ce este însărcinată, are parte de răspunsuri de genul: da ce ți-a trebuit? da nu-i acuma momentul, da o să-ți strici viața, confortul… Și atunci, sigur că, deși, instinctul fiecărei femei cred că spune, nu sunt medic, dar cred că spune: păstrează copilul, atunci când ea vine în conflict cu astfel de afirmații, cum va fi, ce va fi, poți tu să faci față, începe să-și pună, într-adevăr, multe, multe întrebări.

Și dacă s-a reușit să i se explice la modul concret că lucrurile nu stau neapărat așa. Poate că nu a apărut la momentul potrivit, sau poate că nu se aștepta atunci să aibă o perspectivă de a deveni mamă. Dar dacă ei i se explică lucrurile corect, ea poate înțelege că poate să facă față. Adică noi, creștinii știm clar că Dumnezeu nu trimite un copil așa la întâmplare, dacă i l-a trimis acolo la acel moment, înseamnă că atunci trebuia să vină… Într-adevăr, presiunea pusă pe femei în această perioadă, în acești ani, este una foarte, foarte mare. Adică femeilor li se pune în față tot timpul idea asta de a fi un om de succes, de a fi o mamă de succes, de a fi o soție de succes, de a fi o femeie de carieră de succes… totul trebuie să fie de succes. Și ajunge să creadă că nu mai poate face față și, mai ales, când ajunge în fața acestei perspective de una singură, sigur că lucrurile se complică. Așadar, în primul și în primul rând, ce vreau eu să spun, este că, responsabilitatea este a întregii societăți și a familiei. Noi încă de mici trebuie să le spunem copiilor nostri, și băieților și fetelor care sunt adevăratele valori. Ce este acest succes, ce ne aduce cu adevărat împlinirea și, să nu ne lăsăm atât de dependenți de confort, e clar că nu e ușor, dar cu asta suntem bombardați zi de zi. Să nu ne lăsăm duși de valul acesta al confortului că, practic, trăim acum într-o societate în care totul se ia de confort, ceea ce îți dă viața așa cum trebuie, ești confortabilă la serviciu, financiar și, atunci de abia vine și ea acest copil. Poate că lucrurile nu trebuie să stea întotdeauna așa, nemulțumirea cam așa vine, iar dacă ai nostri copii stiu de mici treaba asta, cu siguranţă atunci, când ajung în faţa unei decizii importante, vor ști să o ia pe cea corectă. Aş vrea să vă aduc în discuţie un caz cu care am avut de a face chiar astăzi. La una dintre asociaţiile cu care conlucrăm, ca să vedeţi ce înseamnă presiunea celor din jur, presiunea în familie. Este vorba de o tânără de 25 de ani, care a sunat la asociaţia noastră să spună că se află în această criză de sarcină. A dat câteva detalii, spunea că își dorește, că este însărcinată în 5 săptămâni, îşi doreşte să păstreze copilul, dar e convinsă că nu are cum să facă faţă. De ce? Pentru că nu este căsătorită, partenerul ei spune că nu doreşte acest copil, nu este momentul… aceleaşi motivaţii: serviciul, banii etc. Părinţii lui nici nu vor să audă de aşa ceva şi i-au dat bani să se ducă să scape de sarcină. Mama ei este total împotriva acestei căsătorii, dar dacă o ia, atunci… Nu asta şi-a dorit ea pentru fiica ei, să ajungă o mamă singură, să ajungă cine ştie, poate o lasă partenerul ei acum şi, dacă face acest lucru, nu va mai putea să se întoarcă acasă, la mama, i-a spus mama. Ea este exact şoc. Absolut şantajată, acum sigur că, ea consideră că nu are nici o şansă să crească acest copil, ea se simte singură, abandonată. Şi am întrebat-o, de ce are ea nevoie în acest moment și a zis – de încurajare și de cuvinte bune. Ceea ce asociația noastră a încercat să-i ofere astăzi și, suntem tare bucuroși că, cel puțin, până la acest moment, a decis să se mai gândească, să mai stea, să mai gândească lucrurile. Dar manipularea asta a celor din jur, sau poate, nu știu, în mintea lor ei chiar consideră că fac ceva bine… nu știu. Dar e foarte, foarte important ce spun și cei de lângă tine, de asta, vorbesc de responsabilitatea fiecăreia, dar și a celor din jur, dar inclusiv, a societății, ca până la urmă și ong-urile ce încearcă să susțină femeile în perioada de sarcină, fac parte din această responsabilitate și, acolo unde membrii familiei eșuează, pot să vină din spate aceste ong-uri, care să ajute femeile în criză de sarcină să nu ia o decizie greșită, care, sigur că nu e una ușoară, poate chiar le va fi foarte greu în primii ani. Dar, cu siguranță, pe termen lung, este o decizie corectă.

Aș vrea să mai specific un lucru pentru că se întâmplă acum. În România, nu știu cum este în Republica Moldova, am avut de a face chiar săptămâna trecută cu o inițiativă a unor  organizații, pentru o alegere… Deși, eu cred că, și atunci când femeia alege să păstreze sarcina, este tot o alegere și este acea corectă. În care cereau Ministerului Sănătății să finanțeze avortul, așadar avortul să fie făcut din bani publici, sa nu se mai plătească avortul. Sigur că am trimis și noi scrisoare-răspuns pentru a contracara această idee, dar, revin la ideea asta de societate în care trăim și, ce idei se implantează tinerelor.

Și corpul nostru, noi decidem, avem tot dreptul să decidem ce facem, când facem, să vedem ce e mai bine pentru noi, adică nu mai este nici o responsabilitate, dar o responsabilitate plăcută, dar nici măcar mândria asta de a fi femeie si, de a aduce viață în lumea asta, parcă și copilul este tot așa, o chestie de bifat, un succes care trebuie să vină la o anumită vârstă, nu așa când vrea Dumnezeu, când vrem noi. Repet, presiunea pusă pe femei mi se pare una foarte, foarte mare. Și se schimbă modul de gândire, se schimbă valorile copiilor și, aici trebuie să avem mare, mare grijă. Vă mulțumesc foarte mult”.

Elena Căldare