,,Cred că cel mai important este să-i învățăm pe copii să fie oameni” – Interviu cu Dorina Rotaru, mamă a trei copii

Rotaru Dorina, în vârstă de 35 de ani, este o mamă devotată a trei copii minunați și un adevărat exemplu de dedicare. Activează ca învățătoare la ciclul primar de trei ani, într-un colectiv cald și profesionist.

În anul 2024, Dorina a absolvit studiile de licență la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, iar în prezent își continuă parcursul profesional, fiind studentă în primul an de masterat în cadrul aceleiași instituții.

Este o persoană care valorizează bunătatea, omenia și bunul-simț – principii pe care le cultivă cu grijă atât în familie, cât și în sala de clasă. Prin răbdare, dedicare și iubire față de copii, Dorina Rotaru reușește să fie o mamă grijulie și o învățătoare respectată și apreciată.

A.O. Moldova pentru viață: V-ați dorit dintotdeauna o familie mare?

Dorina Rotaru: Da. De când eram mică mi-am dorit să am 3 băieți, deoarece noi am fost la părinți 4 fete, dar Dumnezeu mi-a dăruit 2 fete și un băiat.

A.O.: Femeile care devin pentru prima dată mame au multe temeri și factori stresori. Ce a reprezentat pentu dumneavoastră un mare stres în creșterea copiilor, dar acum vă dați seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par?

D.R.: Sentimentul de frică sau teamă cred că este firesc deoarece devenind mamă ești responsabilă de o nouă viață, de care trebuie să ai grijă și să faci totul ca să crească fericit și sănătos.

În cazul meu, la primul copil, Iuliana, care acum are 12 ani, nu am reușit decât 3 săptămâni să o alăptez la sân deoarece din cauza unor mici probleme care atunci îmi păreau mari am alăptat-o artificial. La următorul copil, Darius, care are acum 9 ani îmi era frică că o să repet aceeași problemă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu totul a fost minunat. Deja la al 3-lea copil, Ilinca, care are 7 anișori totul părea mai simplu și mai ușor.

A.O.: Cum vi se pare că reacționează societatea față de mamele cu mai mulți copii?

D.R.: În cazul meu nu m-a afectat deloc părerea societății, ba chiar mai mult auzeam pe la spate când eram văzută cu ei toți 3: ,,ce este de bravo, se descurcă de minune și sunt atât de frumoși” și mie desigur îmi creștea inima de mândrie.

Mai des dezamăgire și dispreț din partea societății văd atunci când sunt numeroase familiile social vulnerabile, iar condițiile sunt minime.

A.O.: Ce ați face diferit în creșterea copiilor, dacă vi s-ar da o a doua șansă?

D.R.: Ce aș face diferit? Cred că aș acorda mai mult timp pentru ei, ne-am juca mai mult, deoarece acum fiind deja mai independenți cumva îmi pare că asta am ratat. Grijile și problemele care apar, că asta este, nu putem evita unele momente, au furat din timpul prețios și calitativ pe care trebuia să-l folosim altfel.

A.O.: Care este cartea dumneavoastră preferată pentru copii?

D.R.: Cred că toate cărțile cu povești pe care le cunosc am reușit să le citim împreună, să zic că am una preferată, nu pot. Începând de la „Gogoașa” și până la „Omul negru”, care era preferata băiatului din cartea 101 povești, citeam în fiecare seară până când a trecut timpul și deja poveștile nu le mai sunt interesante.

A.O.: Care este rețeta dumneavoastră preferată ca o mamă care trebuie să hrănească o familie mare?

D.R.:  Acum fiind într-o mare schimbare și dezvoltare, desigur, copiilor nu le plac bucatele care nouă ne păreau delicatese, dar reușesc să-i adun mereu și să mâncăm cu poftă clătitele sub orice formă, cu gem sau brânză, și mai gustoase se primesc când unul strică ouăle, altul pune zahărul și celălalt amestecă compoziția. Mai avem și pizza pregătită acasă și, la fel, participând cu toții, că așa se primește mai gustoasă.

A.O.: Care este cel mai bun lucru pe care o mama îi poate învață pe copiii săi?

D.R.: Eu cred că cel mai bun lucru este să-i învățăm să fie oameni, deoarece cum spunea bunelul meu „să fii om e o avere” și desigur nu uităm să fie mai buni, înțelegători și să accepte cu ușurință schimbările la care suntem supuși.

A.O.: Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care au copii mici?

D.R.: Să petreacă cât mai mult timp jucânduse cu ei, deoarece timpul trece foarte repede. Să nu ne grăbim să-i ducem la grădiniță, creșă pentru a pleca la serviciu, pentu că aceste momente nu se mai repetă. Și, desigur, să nu se oprească doar la un copil, pentru că ce a fost dificil deja a trecut.

A.O.: Vă mulțumim pentru interviu!

Andreea Rusanovschi