„Fă bine în viață, și vei primi bine!” – Interviu cu o mamă a patru copii

Absolventă a Facultății de Drept și cu un master în Drept European la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Diana este, înainte de toate, o femeie care își trăiește viața sub semnul credinței și al familiei. Mamă dedicată și soție implicată, trăiește maternitatea ca pe o chemare, cu responsabilitate, răbdare și bucurie, convinsă că adevărata împlinire se găsește în iubire, jertfă și încredere în Voia lui Dumnezeu. Diana iubește să petreacă timpul cu familie, una dintre pasiunile sale este vacanțele de iarnă la ski.

A.O. Moldova pentru viață: V-ați dorit dintotdeauna o familie mare?

Diana M.: Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, România, apoi a unui master în Drept European în cadrul aceleiași universități, aveam planuri pentru o carieră în domeniul juridic. În primul an de masterat, la 23 ani m-am căsătorit. Peste doi ani, a venit primul copil – fetița, apoi la diferență de 3 ani – al doilea copil, băiețel. Îmi ziceam în sine, dar și cei apropiați – planul este îndeplinit. Doar că Dumnezeu a avut un alt plan cu mine… și ne-a binecuvântat familia cu încă doi băieți. Acum creștem și ne bucurăm de patru mlădițe ale familiei noastre: Camelia 16 ani, Mihai 13 ani, Teodor 7 ani și Gabriel 3 ani. Sunt recunoscătoare lui Hristos Dumnezeu pentru toată  familia și pentru tot ceea ce am în această viață. La etapa actuală, totul mi se pare firesc și trăim exact ceea ce ne este rânduit după Voia lui Dumnezeu.

A.O.: Femeile care devin pentru prima dată mame au multe temeri și factori stresori. Ce a reprezentat pentru dumneavoastră un mare stres în creșterea copiilor, dar acum vă dați seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par?

D.M.: De fiecare dată, perioada de sarcină a fost pentru mine una ușoară, frumoasă, toleram bine orice fel de mâncare sau produse.

Mai îngrijorător pentru mine era gândul cum voi rezista nopților nedormite, mai ales în perioada de criză ale bebelușilor, când au colici, le ies dințișorii, fac febră, sunt neliniștiți sau alte cauze.  Știam și simțeam că o mamă nedormită, nervoasă și obosită înseamnă și un copil plângăcios, neliniștit și agitat.  Pe lângă grija față de nou-născut, era nevoie de atenție și în raport cu ceilalți membri ai familiei sau celelalte lucruri: soțul și copiii mai mari, curățenia în casă pe care o facem singuri, pregătirea bucatelor zilnic. Dorința de a dormi, de odihnă și de liniște era cea mai acută în perioada post naștere. Dar, cu ajutorul soțului, care de fiecare dată a fost foarte implicat în tot ceea ce înseamnă creșterea copiilor din primele zile de viață, am depășit toate greutățile, fapt pentru care îi mulțumesc. Împreună realizăm în continuare: băița copiilor, schimbatul scutecelor, în timp ce eu gătesc masa, soțul ține în brațe un copil și/sau se joacă cu alții, adormitul copiilor, gătitul și curățenia în casă, etc… Cred că, anume datorită lui și cu răbdarea de la Dumnezeu am realizat că lucrurile sunt mai simple și mai ușoare decât par…

A.O.: Cum vi se pare că reacționează societatea față de mamele cu mai mulți copii?

D.M.: Aș spune că societatea reacționează cu respect și cu admirație față de mamele cu mulți copii, cel puțin așa simt eu în cercul nostru de prieteni și cei apropiați. Chiar observ o schimbare de mentalitate în ultimul timp și văd în jurul nostru deseori familii cu minim 3 copii. Cât timp se aud zâmbete zglobii de copii, țara are un viitor.

A.O.:  Ce ați face diferit în creșterea copiilor dacă vi s-ar da o a doua șansă?

D.M.: Simt că, împreună cu soțul, am depus și depunem efort maxim pentru o creștere frumoasă și armonioasă a copiilor. Nu cred că aș schimba ceva, permanent am fost alături și am susținut copiii în tot ceea ce au nevoie și le este de folos. Cel mai important este că încercăm să le dăm o educație creștină, să fie și să se simtă aproape de Dumnezeu, să crească cu valori de bunătate, grijă și dragoste față de aproape. De aceea, duminica mergem împreună, cu toată familia, la biserică, la Sf. Liturghie, ca să mulțumim Domnului pentru toate și să ne dea putere și răbdare să mergem înainte, pentru că grijile și provocările în familia cu mulți copii nu sunt puține.

A.O.: Care este cartea dumneavoastră preferată pentru copii?

D.M.: În general, le citesc copiilor din cărți cu povești autohtone, despre aventurile lui Guguță al lui Spiridon Vangheli sau din literatura universală. Povestea care mă emoționează până la lacrimi de fiecare dată când o citesc este „Fetița cu chibrituri” de Hans Christian Andersen. Este o poveste exact cu context de sărbători de iarnă, despre o fetiță sărmană, desculță și flămândă, care tot caută să se încălzească și să găsească o fărâmă de pâine. Fetița, în încercarea de a se încălzi cu cutia de chibrituri, pleacă în cele din urmă în veșnicie la bunica sa, printre îngeri. La finalul poveștii, deși este unul trist, întotdeauna le vorbesc copiilor despre recunoștința care trebuie să o aibă față de Dumnezeu și părinți pentru tot de ce se bucură în viață, iar dacă zăresc un copil precum „fetița cu chibrituri” – să se împartă cu bucățica bună pe care o au sau să-i ofere ceea ce are nevoie.

A.O.: Care este rețeta dumneavoastră preferată ca o mamă care trebuie să hrănească o familie mare?

D.M.: Gătim în general acasă  din produse alimentare de casă. Tradițional, în weekend, eu pregătesc zeamă din pasăre, cu tăieței de casă. Soțul, dacă este inspirat și dorește – ceva gătit la ceaun sub presiune, orez sau cartofi cu cărniță.

A.O.:  Care este cel mai bun lucru pe care o mamă îi poate învață pe copiii săi?

D.M.: Noi, părinții, nu suntem lângă copii în fiecare clipă, ca să le ghidăm pașii sau să-i controlăm de fiecare dată. De aceea, învățătura mea de mamă pentru copii este una simplă, dar, sper eu, cu multă înțelepciune:

–          fă bine în viață și bine vei primi;

–          nu răspunde la rău cu rău;

–          ai milă și dragoste față de semenii tăi;

–          la nevoie sau necaz, nădăjduiește în Domnul și Maica Sa care nu ne lasă singuri niciodată.

A.O.: Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care au copii mici?

D.M.: Deși este greu și solicitant, le sfătuiesc pe mămicile cu pici micuți să se bucure de perioada aceasta la maximum. Cu fruntea sus și gândul la ajutorul Maicii Domnului, care știe tot zbuciumul, tot sacrificiul și toată inima de mamă, să-și crească puii în dragoste, pace, răbdare, să acorde timpul și atenția necesară prin joacă și clipe minunate alături de copilași și de ceilalți membri ai familiei. Timpul trece, dar emoțiile pozitive și amintirile frumoase rămân.

A.O.: Mulțumesc pentru răspunsuri!

D.M.: Cu drag!