Comunicat de presă – Marșul pentru viață 2017

În perioada 1–31 martie 2017, în numeroase orașe și localități din Republica Moldova se desfășoară Luna pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, organizat sâmbătă, 25 martie 2017.

Marșul pentru viață este la a III-a ediție națională. Tema „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” oferă posibilitatea dezbaterii necesității, posibilității și eficienței sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină.

La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.

Iată câteva aspecte care motivează tema aleasă pentru acest an.

Republica Moldova ocupă locul 6 în lume în statistica numărului de avorturi raportat la populația actuală: sunt înregistrate 3.675.657 avorturi, în perioada 1955– 2015, față de o populație de  3.553.056  locuitori la 1 ianuarie 2016.

În condițiile în care civilizația tradițională și spiritualitatea nu au valorizat avortul, numărul uriaș de avorturi este cauzat de ignorarea problematicii crizei de sarcină și existenței unei mentalități publice pro-avort.

 Criza de sarcină

Criza de sarcină apare în momentul în care o femeie ia în considerare întreruperea cursului firesc al sarcinii, adică nașterea copilului, și se gândește la posibilitatea de a face avort. Criza de sarcină se datorează unor probleme exterioare cărora ea nu reușește să le facă față.

Cele mai des întâlnite cauze ale crizei de sarcină sunt:

• tatăl copilului nu își dorește copilul;
• tatăl copilului o părăsește pe mamă;
• femeia depinde financiar de tatăl copilului, care îi cere să facă avort;
• femeia trăiește într-o relație violentă din care nu se poate desprinde;
• femeia este necăsătorită și se teme de ostracizarea din spațiul public dacă va naște copilul.

Criza de sarcină este accentuată de presiunea din partea altor persoane pentru a face avort: 64% dintre femeile care au făcut avort s-au simțit presate să facă avort, potrivit unui studiu publicat într-o prestigioasă revistă medicală^[1].

În majoritatea cazurilor, femeile în criză de sarcină doresc să aibă și alte opțiuni în afara avortului. Dar aceste opțiuni devin disponibile doar dacă o altă persoană o sprijină. Lipsa sprijinului duce la lipsa de alte opțiuni. Astfel, alegerea avortului nu mai este o alegere propriu-zisă, ci pare singura cale de ieșire din criza de sarcină. Decizia de avort în criza de sarcină este sintetizată cel mai potrivit de scriitoarea americană Frederica Mathewes-Green: „O femeie nu dorește să facă avort așa cum își dorește o înghețată sau un Porsche, ci ca un animal prins în cursă care își roade picioarele pentru a scăpa”.

Relatările persoanelor care au făcut avort (www.avorturiregretate.ro) și relatările persoanelor care au ales să nască copilul (www.femeifericite.com), deși au luat în calcul și avortul, arată cât de traumatizantă este criza de sarcină. În plus, în cazul avortului, ea se continuă adesea cu tulburarea de stres post-avort, care poate ajunge până la sinucidere. Studiile arată că femeile care au făcut avort prezintă un risc de suicid de 6 ori mai mare^[2].

Mentalitatea pro-avort

Prin asocierea „este legal, deci este corect” și prin prezentarea avortului ca o emancipare a femeii, avortul a fost valorizat pozitiv. Astfel s-a ajuns la o mentalitate publică pro-avort, potrivit căreia avortul este opțiunea unică, sigură și eficientă în criza de sarcină.

Instaurarea mentalității pro-avort în societate a eliminat aproape complet înțelegerea corectă a crizei de sarcină, existența alternativelor la avort și firescul de a sprijini o femeie în criză de sarcină. Din punct de vedere practic, membrii societății au dezvoltat indiferență față de femeile în criză de sarcină, iar legislația nu s-a dezvoltat în direcția stimulării alternativelor la avort.

Mentalitatea pro-avort în spațiul public a dus la:

• lipsa de informare despre deplina umanitate a copilului în fiecare etapă a vieții intrauterine;
• lipsa de informare despre realitatea dureroasă și complexă a crizei de sarcină;
• lipsa de sprijinire într-o măsură suficientă a femeii aflate în criza de sarcină;
• minimalizarea vocilor publice pro-viață și incriminarea acestora ca fiind anti‑femeie.

În aceste condiții, în lipsa informației și a sprijinului, femeile sunt practic împinse să facă avort, iar protejarea vieții copiilor nenăscuți este privită ca o dovadă de lipsă de civilizație.

În realitate, avortul este o dovadă de lipsă de civilizație, o lipsă de compasiune și de respect, o lipsă de dragoste pentru femeie și pentru copil!

Avortul afectează Republica Moldova

În Republica Moldova, a cărei populație la 1 ianuarie 2016 era de 3.553.056  locuitori, statisticile arată că în perioada 1955– 2015 au fost înregistrate 3.675.657 avorturi. Aceste date fac ca Republica Moldova să se afle între primele 10 țări din lume în privința raportului număr de avorturi/populația actuală a țării. În statistica reală ar trebui adăugate și avorturile făcute de către persoanele tinere și mature aflate la muncă în străinătate, care reprezintă o parte însemnată din populația Republicii Moldova aflată în perioada de fertilitate.

Dacă s‑ar avea în vedere și aceste avorturi, care nu sunt înregistrate în statistici, probabil că s-ar ajunge la un număr total al avorturilor mult mai mare decât cel din statistici.

Un proiect de țară: prețuirea darului vieții și sprijinirea femeilor în criză

În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital este responsabilizarea societății față de darul vieții, înfăptuit concret prin sprijinirea femeilor în criză de sarcină și a copiilor lor.

În primul rând, fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină! Experiența celor care s-au implicat arată că sprijinul din partea tatălui copilului, a unei prietene, a unui psiholog sau a unui cleric poate face diferența între avort și nașterea copilului.

În al doilea rând, societatea, în ansamblu, poate crea instrumente prin care să sprijine femeia în criză de sarcină, precum:

• acordarea unei indemnizații pentru femeia însărcinată care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii (indemnizație acordată după 14 săptămâni de sarcină);
• înființarea de centre de sprijin a femeii însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui de asistent social specializat în criză de sarcină;
• legiferarea plasării de instalații speciale de tip „baby box” în zidurile exterioare ale spitalelor, unde mamele care consideră că nu își pot îngriji copiii îi pot depune în condiții de siguranță – ca ultimă soluție la o situație de criză, ele pot preveni pruncuciderea și abandonul copiilor nou-născuți; aceste dispozitive sunt prezente în numeroase țări din lume;
• legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul; posibilitatea oficierii la cerere a unei slujbe religioase adecvate, cum se procedează în cazul copiilor decedați la scurt timp după naștere și nebotezați;
• crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în S.U.A., Marea Britanie, Australia;
• legiferarea adopției deschise, care ar putea determina mai ușor încredințarea spre adopție sau acceptul pentru adopția copiilor care nu pot fi îngrijiți de părinții sau de rudele biologice;
• valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție deoarece consideră că nu se pot ocupa corespunzător de creșterea lor.

Posibilitățile enumerate mai sus nu vizează în primul rând statul și instituțiile lui, ci mai ales societatea, în diferitele ei forme de organizare, precum organizațiile non-guvernamentale. Nu putem aștepta de la stat să facă ceea ce noi, individual și prin posibilitățile asociative existente astăzi, nu facem! Aceasta înseamnă solidaritate, iubire și civilizație.

Fără o informare corectă și fără înființarea la nivel național de centre de sprijin a femeilor în criză de sarcină, trauma avortului va afecta în continuare copiii, mamele, familiile și societatea în general.

Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice.

Prin Marșul pentru viață promovăm conștientizarea societății și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.

Orașele și localitățile în care se organizează Marșul pentru viață și activități în Luna pentru viață sunt listate pe site‑ul www.marsulpentruviata.md.

Dinamica organizării Marșului pentru viață în Republica Moldova este:

• 2015, „Fiecare viață este un dar” – 2 orașe;
• 2016, „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” – 20 de orașe și localități;
• 2017, „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” – în jur de 150 de orașe și localități.

În Chișinău, ne adunăm la Spitalul Clinic municipal nr. 1 la ora 12.00 și plecăm spre Piața Marii Adunări Naționale la 12.30. Marșul se va desfășura pe traseul IMSP (str. Melestiu, 20) – Viaduct – str. Ciuflea – bd. Ștefan cel Mare și Sfânt – PMAN.

La finalul acțiunii, în PMAN, în jurul orei 13, va fi organizat un concert caritabil Live for Life, cu acces liber. Participă: Olia Tira, Roxana, Tatiana Spînu, Georgeta Voinovan, Silvia Grigore,  Angelica Sîrbu, Natalia Proca, Marcel Roșca, Ionela Covali, Samir Loghin, Max Zavidia.

În Chișinău, Marșul și concertul sunt realizate cu ajutorul oamenilor frumoși la suflet și cu inimă mare de la companiile Berlizzo Events, Spitalul Internațional Medpark, Faină Lumină, Ciofilm, cărora le mulțumim și pe această cale.

Manifestațiile Marșul pentru viață din Republica Moldova au loc în cadrul campaniilor internaționale anuale de promovare a culturii vieții March for life, organizate în Statele Unite ale Americii, Franța, Polonia, România, Irlanda, Italia, Cehia, Germania, Argentina, Peru și în alte țări.

În Chișinău, Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” este organizat de către Asociația Moldova pentru viață.

Vă invităm să participați la Marșul bucuriei pentru viață și la activitățile pro-viață din această perioadă și Vă rugăm să mediatizați aceste evenimente, spre folosul copiilor, al femeilor, al familiilor și al întregii societăți.

Nadejda Usatîi,
Președintele Asociației Moldova pentru viață

[1] VM Rue et. al., “Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women,” Medical Science Monitor 10(10): SR5-16 (2004).

[2] M Gissler et. al., “Pregnancy Associated Deaths in Finland 1987-1994 — definition problems and benefits of record linkage,” Acta Obsetricia et Gynecologica Scandinavica 76:651-657 (1997); and M. Gissler, “Injury deaths, suicides and homicides associated with pregnancy, Finland 1987-2000,” European J. Public Health 15(5):459-63 (2005).