Mi s-a făcut dor de un ghem de fericire în casă: interviu cu Ana Pleșcan, mamă a trei copii

Interviul de luna aceasta ne face cunoștință cu Ana Pleșcan, mamă dedicată a trei copii. Provenită dintr-o familie de profesori a ales aceeași cale și predă limba engleză. În timpul rămas liber îi place să brodeze cu biser, să deseneze pe numere, să citească, să meargă pe jos.

A.O. Moldova pentru viață: V-ați dorit dintotdeauna o familie mare?

Ana Pleșcan: Da! Da, pentru că familia este cea mai importantă parte a vieții. Așa cum noi suntem trei  surori la părinți, așa am vrut și eu ca primul meu copil să nu fie singur, am vrut să fie cel  puțin doi. Dar, după o distanță de zece ani de la primul copil, și șase ani de la al doilea mi s-a făcut dor de un ghem de fericire în casă. Îmi era dor să alăptez, să strâng în brațe un suflețel mic și firav. Acesta este motivul unei familii ,,mari” cu toate că nu cred că o familie din cinci membri este o familie mare.

A.O.: Femeile care devin pentru prima dată mame au multe temeri și factori stresori. Ce a reprezentat pentru dumneavoastră un mare stres în creșterea copiilor, dar acum vă dați seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par?

A.P.: Este de menționat faptul că pe toată perioada sarcinii viitoarea mamă are mai multe temeri, precum ar fi : alimentația (dacă nu cumva obiceiurile alimentare/stilul de viață pe care îl avea va influența negativ asupra dezvoltării fătului); felul de a dormi (dacă dorm pe spate fătul oare suferă).

Sunt unele din puținele temeri pe care viitoarea mămică le creează din nimic. Când vorbim despre factorii stresori în primul rând menționez oboseala care apare din cauza nopților întrerupte de reprizele de hrană oferite bebelușului, declinul hormonal brusc care aduce schimbări considerabile organismului. Lipsa spațiului locativ personal. Când vorbim despre spațiul locativ personal vorbim despre o intimitate proprie, despre respectarea unor reguli și dorințe, nevoi etc., nu despre impunerea acestora. Personal, când am devenit pentru prima dată mămică (2012) totul era simplu și frumos, necomplicat cu toate că viața luase o întorsătură la 360 de grade. De ce? Din simplul motiv că te culci fără bebe și în câteva ore te pomenești cu el lângă tine. Totul a devenit destul de complicat pentru că eu am revenit înapoi la studii după o pauză de 6 luni și pe lângă studii am hotărât să încep și un job neștiind încă cât de solicitată poți fi atunci când este vorba de creșterea unui copil. Era foarte complicat pentru că jobul și studiile îmi furau tot timpul, iar eu deveneam frustrată pentru că timpul pe care trebuia să-l ofer copilului eu îl ofeream studiilor și jobului, iar de copilul meu se ocupa bunica și tata copilului. Acum îmi dau seama că ei, tata și bunica, sunt la fel de importanți în creșterea și educarea copiilor. Ceea ce eu nu înțelegeam atunci era faptul că ei voiau doar să mă ajute, să mă sprijine ca eu să reușesc, eu însă interpretam greșit acest lucru.

A.O.: Cum vi se pare că reacționează societatea față de mamele cu mai mulți copii?

A.P.: În general lumea se uită straniu la familiile cu mulți copii pentru că în multe familii s-au schimbat valorile care stau la temelia acestora. Acum lumea este materialistă. Dacă aruncăm o privire în trecut conchidem că familiile mai numeroase erau mai fericite, se  bucurau din lucruri mărunte. Acum timpurile s-au schimbat iar momentele de bucurie cer investiții.

A.O.: Ce ați face diferit în creșterea copiilor, dacă vi s-ar da o a doua șansă?

A.P.: Dacă aș avea a doua șansă aș reveni doar la studii și aș petrece cu copilul meu toate momentele, nu doar să-i fiu alături atunci când trebuia alăptat, adormit sau schimbat. Aș opta pentru un regim fix cu ore de plimbare, cu activități educative și multe alte lucruri care contribuie la formarea lui ca personalitate.

A.O.: Care este cartea dumneavoastră preferată pentru copiii?

A.P.: Când vorbim despre cărți nu pot vorbi despre o singură carte. Aici putem avea o listă destul de lungă începând de la cărțile cu animale domestice/sălbatice, povești scurte până la cărțile care imită sunete și cărți audio care povestesc sau numără, imită diverse sunete. Desigur că fiecare carte trebuie folosită conform vârstei dacă vrem să avem din aceasta timp petrecut de calitate cu copilul.

A.O.: Care este rețeta dumneavoastră preferată ca o mamă care trebuie să hrănească o familie mare?

A.P.: Atunci când vine vorba de mâncare este o adevărată provocare pentru mine pentru că este nevoie să hrănesc întreaga familie printre care 2 copii destul de capricioși la acest capitol, unul nu mănâncă paste, altul nu mănâncă orez, unul vrea supă celălalt vrea legume și tot așa de fiecare dată. Dar acolo unde este dragoste și înțelegere acolo nu există probleme. Optez pentru un regim alimentar sănătos, iar în meniul zilnic se regăsesc bucate tradiționale moldovenești. Dar, totuși, preferata familiei rămâne a fi zeama cu tăiței de casă și sarmalele.

A.O.: Care este cel mai bun lucru pe care o mama îi poate învață pe copiii săi?

A.P.: Copii sunt ca un burete, ei absorb tot din societate. Dar se mai spune că ei sunt oglinda părinților, ceea ce văd în familie aceea manifestă când ies după poartă. De aceea este foarte important ca de mic să cunoască despre valorile general umane: credința, dragostea, recunoștința, frumosul, binele, adevărul etc. Să poată face diferența între ce e bine și ce e rău. Să primească o educație creștină și să știe de frica de Dumnezeu. Să poată să ia o decizie corectă în situațiile de risc pentru că societatea de azi este o lume plină de ispite și provocări.

A.O.: Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care au copii mici?

A.P.: În primul rând să conștientizeze faptul că apariția acestui copil este o binecuvântare pentru familia ei și că e o norocoasă. Să înțeleagă că trebuie să savureze aceste momente pentru că într-o bună zi toate se termină, nu te mai trezești noaptea să alimentezi, nu mai vrea să-l ții în brațe, nu mai are nevoie de sprijinul tău ca să meargă, nu-l mai legeni ca să adoarmă etc. Timpul este nemilos și ne fură cu cruzime aceste momente. Gătit, spălat, ordine, job facem toată viața, iar copiii cresc văzând cu ochii și momentele petrecute cu ei sunt unice. Indiferent de câți copii vor veni în familie fiecare va fi diferit, va crește și se va dezvolta individual. Iar dacă vorbim despre educarea copiilor nu trebuie să existe mulți învățători, este nevoie de unul și bun, iar mai bine ca mama nimeni nu știe ce poate fi mai bun pentru copilul ei. În acest context aș vrea să închei cu un citat scris de Kevin Heath ,,să-ți iubești copiii înseamnă să le oferi întreaga ta atenție și timpul tău”.

A.O.: Vă mulțumim pentru interviu!

Andreea Rusanovschi